Drepturi organizatii sindicale
Principale prevederi ale Legii nr. 367/19.12.2022 privind dialogul social :
(1) Constituirea, organizarea, funcţionarea, reorganizarea şi încetarea activităţii organizaţiei sindicale se reglementează prin statutul adoptat de membrii săi, cu respectarea prezentei legi. În absenţa unor prevederi statutare exprese cu privire la reorganizarea şi încetarea activităţii organizaţiei sindicale, se vor aplica dispoziţiile de drept comun privind reorganizarea şi încetarea persoanelor juridice.
(2) Pentru constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puţin 10 angajaţi/lucrători din aceeaşi unitate sau de cel puţin 20 de angajaţi/lucrători din unităţi diferite ale aceluiaşi sector de negociere colectivă.
(3) Organizaţiile sindicale au dreptul de a-şi elabora reglementări proprii, de a-şi alege liber reprezentanţii, de a-şi organiza gestiunea şi activitatea şi de a-şi formula programe proprii de acţiune, cu respectarea legii.
(4)Este interzisa orice interventie din partea autoritatilor publice, a angajatorilor si a organizatiilor acestora de natura sa limiteze ori sa impiedice exercitarea drepturilor prevazute la alin. (3).
(5) Pot fi alese în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale persoane care au cel puţin vârsta de 18 ani şi nu execută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.
(6) Sunt interzise modificarea şi/sau desfacerea contractelor individuale de muncă sau a raportului de muncă ori de serviciu ale membrilor organizaţiilor sindicale, orice excludere a acestora din procesul de angajare, transfer, retrogradare, lipsire de oportunităţi de formare, precum şi orice alte acţiuni sau inacţiuni ce aduc prejudicii membrilor organizaţiilor sindicale pentru motive care privesc apartenenţa la sindicat sau activitatea sindicală.
(7) Persoanele alese în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale beneficiază de protecţie, conform dispoziţiilor alin. (6), pe perioada mandatului.
(8) Dispoziţiile alin. (6) şi (7) se aplică în mod corespunzător şi raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici şi funcţionarilor publici cu statut special.
(9) Pentru persoanele alese în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, prin contractele colective de muncă sau, după caz, prin acordurile colective de muncă, se pot stabili, în condiţiile legii, şi alte măsuri de protecţie în afara celor prevăzute la art. 10 şi 11.
(10) Pentru dobândirea de către sindicat a personalităţii juridice, împuternicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevăzut în procesul-verbal de constituire, trebuie să depună o cerere de dobândire a personalităţii juridice la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul acesta. La cererea de dobândire a personalităţii juridice a sindicatului se anexează originalul şi două exemplare semnate pentru conformitate pe fiecare pagină de către împuternicitul special, ale următoarelor acte:
a) procesul-verbal de constituire a sindicatului, semnat de membrii fondatori;
b) statutul sindicatului;
c) lista membrilor din organul de conducere care va cuprinde numele, prenumele, codul numeric personal şi funcţia sindicală.
(11) Judecătoria este obligată să ţină un registru special al sindicatelor, în care se înscriu: denumirea şi sediul sindicatului, numele şi prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii în registru, precum şi numărul şi data hotărârii judecătoreşti definitive de admitere a cererii de dobândire a personalităţii juridice.
(12) Originalul procesului-verbal de constituire şi al statutului, pe care judecătoria certifică înscrierea pe fiecare pagină, împreună cu câte un exemplar al celorlalte acte depuse, se restituie sindicatului, iar al doilea exemplar al actelor prevăzute la art. 14 alin. (2), în copii semnate pentru conformitate pe fiecare pagină, de către împuternicitul special, şi vizate de judecătorie, se păstrează în arhiva acesteia.
(13) Sindicatele sunt obligate să aducă la cunoştinţa judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi au sediul, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a statutului, precum şi orice schimbare în componenţa organului de conducere.
(14) La cererea organizaţiei sindicale şi cu acordul membrilor acesteia, angajatorii vor reţine şi vor vira sindicatului cotizaţia de sindicat pe statele lunare de plată. Cotizaţia plătită de membrii de sindicat este deductibilă în cuantum de maximum 1% din venitul brut realizat, potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , cu modificările şi completările ulterioare.
(15) În vederea realizării scopului pentru care sunt constituite, organizaţiile sindicale au dreptul să folosească, în condiţiile prevăzute de lege, mijloace specifice, cum sunt: negocierile, procedurile de soluţionare a litigiilor prin conciliere, mediere, arbitraj, petiţie, pichet de protest, marş, miting şi demonstraţie sau grevă.
(16) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.
În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, la cererea scrisă a membrilor lor. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune, respectiv renunţă la judecată în mod expres.
În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.
(17) Organizaţiile sindicale pot adresa autorităţilor publice competente, potrivit art. 74 din Constituţia României, republicată, propuneri de legiferare în domeniile de interes sindical.
(18) Angajatorul invită sindicatul reprezentativ la nivel de unitate să participe la lucrările consiliului de administraţie sau ale altui organ asimilat acestuia, numai la discutarea problemelor de interes profesional şi social cu impact asupra angajaţilor/lucrătorilor, în condiţiile Legii nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaţilor, cu modificările şi completările ulterioare.
(19) Pe parcursul exercitării dreptului la informare şi consultare, precum şi în cadrul negocierilor colective, organizaţiile sindicale şi/sau reprezentanţii angajaţilor/ lucrătorilor, după caz, pot fi asistaţi de terţe persoane desemnate de aceştia.
(20) Membrii aleşi în organele de conducere ale sindicatului, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de angajaţi/lucrători, au dreptul la reducerea programului lunar de lucru pentru activitatea sindicală, proporţional cu numărul de membri, în condiţiile negociate prin contractul sau acordul colectiv de muncă la nivel de unitate sau, în lipsa acestuia, prin negociere directă cu conducerea unităţii. Zilele/Orele negociate, neutilizate pentru activitatea sindicală într-o lună pot fi reportate pentru luna următoare dacă s-a convenit prin negociere.
(21) Organizaţiile sindicale se pot dizolva prin hotărârea organelor de conducere competente, adoptată conform statutelor proprii.
(22) Organizaţiile sindicale nu pot fi dizolvate şi nu li se poate suspenda activitatea în baza unor acte normative şi administrative ale autorităţilor administraţiei publice sau hotărâri ale angajatorului/organizaţiilor patronale.
(23) Sindicatele legal constituite se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale.
(24) Două sau mai multe federaţii sindicale se pot asocia în vederea constituirii unei confederaţii sindicale.
(25) Federaţiile sau confederaţiile sindicale pot constitui din sindicatele componente uniuni sindicale teritoriale/judeţene, cu sau fără personalitate juridică. Structurile organizatorice teritoriale fără personalitate juridică îşi desfăşoară activitatea în baza statutului organizaţiilor sindicatelor din care fac parte.
(26) Organizaţiile sindicale se pot afilia la alte organizaţii interne şi internaţionale, conform statutului acestora.
(27) Sunt reprezentative organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
A. la nivel naţional:
a) au statut legal de confederaţie sindicală;
b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;
c) au în componenţă structuri proprii în cel puţin jumătate plus unu din numărul total al judeţelor României, inclusiv municipiul Bucureşti;
d) organizaţiile sindicale membre cumulează un număr de membri de cel puţin 5% din efectivul angajaţilor/lucrătorilor economiei naţionale;
B. la nivel de sector de negociere colectivă sau grup de unităţi:
a) au statut legal de sindicat sau de federaţie sindicală;
b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;
c) organizaţiile sindicale membre cumulează un număr de membri de cel puţin 5% din efectivul angajaţilor/lucrătorilor din sectorul de negociere colectivă sau din grupul de unităţi, după caz;
C. la nivel de unitate:
a) au statut legal de sindicat sau federaţie sindicală;
b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;
c) numărul de membri ai sindicatului sau, după caz, ai sindicatelor componente ale federaţiei sindicale reprezintă cel puţin 35% din numărul total de angajaţi/lucrători aflaţi într-un raport juridic de muncă sau un raport de serviciu cu unitatea.
(2) Federaţiile sindicale pot fi reprezentative concomitent în mai multe sectoare de negociere colectivă, la nivelul mai multor grupuri de unităţi sau la nivelul mai multor unităţi dacă îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. B sau C, după caz, la nivelul mai multor sectoare de negociere colectivă, la nivelul mai multor grupuri de unităţi sau la nivelul mai multor unităţi, după caz.
(3) Îndeplinirea de către organizaţiile sindicale a condiţiilor de reprezentativitate se constată, la cererea acestora, de către instanţa competentă în a cărei rază teritorială îşi au sediul, prin depunerea la instanţă a documentaţiei prevăzute la art. 55.
(4) Hotărârea se motivează şi se comunică în 5 zile de la pronunţare.
(5) Hotărârea judecătorească poate fi atacată numai cu apel.
(28) Contractele colective de muncă se pot negocia la nivel de unităţi, la nivel de grupuri de unităţi la nivel de sectoare de negociere colectivă şi la nivel naţional.
(29) Negocierea colectivă este obligatorie la nivelul unităţilor care au cel puţin 10 angajaţi/lucrători, precum şi la nivel de sector de negociere colectivă. Initiava negocierii apartine oricaruia dintre partenerii sociali.
(30)În termen de 5 zile calendaristice de la data declanşării procedurilor de negociere prevăzute de art. 97, angajatorul sau organizaţia patronală are obligaţia să convoace toate părţile îndreptăţite în vederea negocierii contractului colectiv de muncă.
(31)La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă părţile sunt egale şi libere.
(32) ) Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.
(33) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează:
a) pentru toţi angajaţii/lucrătorii din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toţi angajaţii/lucrătorii încadraţi în unităţile care fac parte din grupul de unităţi pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă şi care sunt semnatare ale contractului;
c) pentru toţi angajaţii/lucrătorii încadraţi în unităţile din sectorul de negociere colectivă pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de sector de negociere colectivă şi care fac parte din organizaţiile patronale semnatare, respectiv pentru toţi angajaţii/lucrătorii încadraţi în unităţile organizaţiilor patronale şi ale angajatorilor din sectorul de negociere colectivă respectiv care au aderat ulterior la contractul colectiv de muncă sectorial;
d) pentru toţi angajaţii/lucrătorii de la nivelul regiilor autonome, companiilor naţionale, societăţilor cu unic acţionar/ asociat statul român sau autoritatea administraţiei publice locale; pentru toţi angajaţii/lucrătorii încadraţi în unităţile aflate în subordinea sau în coordonarea autorităţilor şi instituţiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forţă de muncă şi care au constituit grupul de unităţi pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi;
e) pentru toţi angajaţii/lucrătorii din unităţile din economia naţională pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel naţional şi care fac parte din organizaţiile patronale semnatare, respectiv pentru toţi angajaţii încadraţi în unităţile organizaţiilor patronale şi ale angajatorilor care au aderat ulterior la contractul colectiv de muncă la nivel naţional.
(2) La fiecare dintre nivelurile prevăzute la alin. (1) se încheie şi se înregistrează un singur contract colectiv de muncă.
(3) În contractele colective de muncă la orice nivel clauzele aplicabile angajaţilor/lucrătorilor încadraţi cu contract individual de muncă în sistemul bugetar vor respecta în mod obligatoriu prevederile art. 105.
(34) Părţile contractului colectiv de muncă sunt angajatorul şi angajaţii/lucrătorii, reprezentaţi după cum urmează:
A. Angajatorul:
a) la nivel de unitate, de către organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de funcţionare, după caz;
b) la nivel de grup de unităţi, de către persoana/persoanele mandatată/mandatate de conducerile unităţilor din grup să negocieze şi să semneze contractul colectiv de muncă;
c) la nivel de sector de negociere colectivă de către organizaţiile/federaţiile patronale legal constituite şi reprezentative potrivit legii şi/sau de către reprezentantul legal al autorităţii publice centrale competente;
d) la nivelul regiilor autonome, companiilor naţionale, al societăţilor cu unic acţionar/asociat statul român sau autoritatea administraţiei publice locale, precum şi la nivelul grupului de unităţi constituit de acestea, de către conducătorul regiei autonome, companiei naţionale sau al societăţii, respectiv, conducătorii unităţilor din grup; în cazul autorităţilor şi instituţiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forţa de muncă, de către conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice;
e) la nivel naţional, de către confederaţiile patronale legal constituite şi reprezentative, potrivit legii.
B. Angajaţii/lucrătorii:
a) la nivel de unitate:
1. de către organizaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative din unitate;
2. la solicitarea şi în baza mandatului sindicatelor nereprezentative din unitate şi afiliate, de către federaţia sindicală la care acestea sunt afiliate şi care au în unitate un număr de membri care reprezintă cel puţin 35% dintre angajaţii/lucrătorii unităţii;
3. de către toate sindicatele nereprezentative legal constituite la nivel de unitate şi neafiliate la federaţii sindicale din sectorul de negociere colectivă;
4. dacă nu există sindicate constituite la nivelul unităţii, de către reprezentanţii angajaţilor/lucrătorilor aleşi prin votul a jumătate plus unu din numărul total al angajaţilor/lucrătorilor din unitate şi mandataţi special în acest scop, cu respectarea dispoziţiilor art. 58 alin. (2);
b) la nivel de grup de unităţi, de către federaţiile sindicale reprezentative la nivelul grupului de unităţi împreună cu sindicatele legal constituite şi reprezentative la nivelul unităţilor din grup. În toate situaţiile, sindicatele au dreptul să solicite participarea la negociere a federaţiilor reprezentative la nivel de sector de negociere colectivă la care sunt afiliate;
c) la nivelul sectoarelor de negociere colectivă, de către federaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative potrivit legii;
d) la nivelul regiilor autonome, companiilor naţionale şi societăţilor cu unic acţionar/asociat statul român sau autoritatea administraţiei publice locale, la nivelul instituţiilor bugetare, al autorităţilor şi instituţiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forţă de muncă, de către organizaţiile sindicale reprezentative, potrivit legii; în situaţia în care nu există organizaţii reprezentative, reprezentarea se face similar cu cea prevăzută la lit. B lit. a);
e) la nivel naţional, de către confederaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative potrivit legii.
(2) În situaţia existenţei, la nivel de unitate, a mai multor sindicate nereprezentative îndreptăţite să participe la negocierea colectivă, potrivit alin. (1) lit. B lit. a) pct. 3, acestea îşi vor desemna de comun acord echipa de negociere, care va include maximum 10 reprezentanţi din partea sindicatelor în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. B lit. a) pct. 3, care să nu depăşească numărul prevăzut la art. 58 alin. (2).
(3) În cazul în care reprezentanţii angajaţilor/lucrătorilor nu se aleg pentru participarea la negociere, negocierile se consideră valide şi pot continua numai cu sindicatele.
(4) În contractele/acordurile colective de muncă încheiate la nivel de sector de negociere colectivă pentru personalul din sistemul bugetar, părţile stabilesc expres modalităţile de negociere a contractelor/acordurilor colective de muncă la nivelul autorităţilor şi instituţiilor care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forţă de muncă, autorităţi/instituţii aflate în coordonarea sau în subordinea autorităţii publice centrale.
(35) Negocierea colectivă în sistemul bugetar
(1) Prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate pentru angajaţii/lucrătorii din sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi salariale a căror acordare şi cuantum sunt prevăzute de legislaţia în vigoare pentru categoria respectivă de personal.
(2) Prin excepţie de la prevederile art. 97, contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condiţiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri şi cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele şi în condiţiile stabilite prin acestea.
(3) Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor şi nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime şi maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale.
(4) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1)-(3) sunt lovite de nulitate.
(5) Răspunderea pentru încheierea contractelor colective de muncă cu nerespectarea prevederilor alin. (1)-(3) revine angajatorului.
Negocierea acordurilor colective de muncă pentru funcţionarii publici se face în conformitate cu dispoziţiile legale în materie.
(36) Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni şi mai mare de 24 de luni, cu excepţia situaţiei în care contractul colectiv de muncă se încheie pe durata realizării unei lucrări determinate. Părţile pot hotărî prelungirea aplicării contractului colectiv de muncă, în condiţiile stabilite de prezenta lege, o singură dată, cu cel mult 12 luni.
(37) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi. Neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta.
(38) Dreptul angajaţilor/lucrătorilor de a declanşa conflicte colective de muncă în legătură cu începerea, desfăşurarea şi încheierea negocierilor contractelor colective de muncă este garantat de lege. În cazul în care nu există contract colectiv de muncă în vigoare, conflictul colectiv de muncă poate avea ca obiect revendicări ale angajaţilor/lucrătorilor privind apărarea intereselor colective cu caracter economic, profesional sau social.
(39) Conflictele colective de muncă pot avea loc la nivelul unităţii, al grupului de unităţi, al sectorului de negociere colectivă sau la nivel naţional.
(40) Concilierea conflictelor colective de munca
În toate cazurile, sesizarea pentru concilierea conflictului colectiv de muncă se formulează în scris şi va cuprinde în mod obligatoriu următoarele menţiuni:
a) angajatorul sau organizaţia patronală, cu indicarea sediului şi datelor de contact ale acestuia/acesteia;
b) obiectul conflictului colectiv de muncă şi motivarea acestuia;
c) dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute la art. 126-128;
d) desemnarea nominală a persoanelor delegate să reprezinte la conciliere organizaţia sindicală sau reprezentanţii angajaţilor/lucrătorilor, după caz.
(41) Greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile obligatorii prevăzute de prezenta lege, numai după desfăşurarea grevei de avertisment şi dacă momentul declanşării acesteia a fost adus la cunoştinţa angajatorilor de către organizatori cu cel puţin 2 zile lucrătoare înainte, respectiv pentru unităţile prevăzute la art. 173, cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte.
(42) Grevele pot fi de avertisment, de solidaritate şi propriu-zise.
(43) Greva poate fi declarată numai pentru apărarea intereselor cu caracter profesional, economic şi social ale angajaţilor/lucrătorilor.
(2) Greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice.
(44) (1) Participarea la grevă este liberă. Nimeni nu poate fi constrâns să participe sau să nu participe la grevă.
(2) Pe durata unei greve declanşate într-o unitate pot înceta activitatea şi angajaţii/lucrătorii unor subunităţi sau compartimente care nu au participat iniţial la declanşarea conflictului colectiv de muncă.
(3) În situaţiile prevăzute la alin. (2), revendicările sunt cele formulate la declanşarea conflictului colectiv de muncă.
(45) Greva poate fi neconformă sau nelegală.
(46) Funcţionarii publici declanşează conflictul colectiv de muncă conform procedurii prevăzute în prezenta lege.