Înfiinţată în anul 2013, ca organizaţia a Polițiștilor Locali , Uniunea Sindicatelor Politiei Locale din România – USPLR , ESTE principala forţă sindicală, în care interesul individului era pus pe primul plan. Pe parcursul existenţei sale,USPLR  a cunoscut două momente importante: primul, în anul 2014, când prin demersurile făcute, obține prin modificarea Legii155/2010 norma de hrană pentru polițiștii locali, şi al doilea, în anul 2013, când se înființează, respectiv Uniunea Sindicatelor Poliției Locale din România.

  Uniunea Sindicatelor Poliției Locale din România – USPLR este o organizație de tip confederativ, persoană juridică de drept privat, a cărei activitate se desfășoară pe întreg teritoriul României în conformitate cu prevederile Constituției, directivelor europene, Legii nr. 62/2011 a dialogului social, precum și cu reglementările din propriul Statut ca rezoluţie principală, un document care, după ce va fi pus în practică, va întări coeziunea şi solidaritatea sindicală din România, transformând confederaţia într-o veritabilă platformă a societăţii civile. Astfel, delegaţii prezenţi la congres şi-au propus să susţină următoarele măsuri:

 – Modificarea în regim de urgenţă a legislaţiei muncii, a Codului Muncii  şi a Legii nr. 62/2011 a dialogului social, pentru ca salariaţii şi pensionarii să poată să fie reprezentaţi şi apăraţi, inclusiv în faţa instanţelor de judecată;

 – Recunoaşterea dreptului legitim al polițiștilor locali prin aprobarea unui Statut al lor și recunoașterea ca forță principală de ordine publica alături de Poliția Națională, Jandarmeria și alte structuri care compun și fac parte din forța principală de ordine publică și siguranță națională;

 – Renunţarea la taxa judiciară şi la taxele şi impozitele plătite către stat de către sindicate;

 – Elaborarea unor politici active în domeniul profesional;

 – Înlăturarea oricăror discriminări ale femeilor în raporturile de muncă;

 – Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru categoriile defavorizate,

 – Dezvoltarea unităţilor medicale şi construirea unor centre moderne de diagnostic şi tratament, competitive la nivel european;–  Promovarea unor acţiuni eficiente pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă;

 – Dezvoltarea şi modernizarea învăţământului, în scopul asigurării unei pregătiri temeinice a tinerei generații; 

 – Negocierea Contractului colectiv de muncă la nivel naţional;

 – Susţinerea libertăţii de exprimare, a libertăţii de gândire, ca drepturi fundamentale într-o societate democratică.

 – Înfiinţarea tribunalelor muncii, ca instanţe specializate în domeniul relaţiilor de muncă şi depolitizarea Inspecţiei Muncii.

Forma sindicatelor profesionale apare pentru prima dată spre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, în Anglia, ca urmare a Revoluţiei industriale. Iniţial, erau puţine la număr, neagreate sau chiar interzise, de multe ori funcţionând clandestin.

În România apariţia şi consolidarea sindicatelor a fost determinată de dezvoltarea industriei şi creşterea numerică a forţei de muncă. Dreptul de asociaţie a fost recunoscut în Vechiul Regat prin Constituţia din 1866 (art.26), în Bucovina, în 1867, iar în Transilvania în 1873 a fost recunoscută chiar legalitatea asociaţiilor profesionale.

Între 1866 şi 1921 mişcarea sindicală din România a fost foarte slabă, aproape inexistentă. Această situaţie explicându-se atât prin faptul că nu exista o lege a sindicatelor, cât şi, mai ales, prin faptul că spiritul de solidaritate nu se consolidase.

Sindicatele investite cu personalitate juridică, au următoarele drepturi:

dreptul de a sta în justiţie ca parte principală sau alăturată, nu numai pentru atingerile aduse personalităţii sale sau patrimoniului său, dar chiar şi unele fapte care nu sunt ale sale proprii, ci ale membrilor săi, însă în legătură cu exercitarea profesiei şi cu interesele colective ale membrilor săi.

dreptul de a dobândi fără o prealabilă autorizare, orice fel de avere mobilă sau imobilă (gratuit sau oneros);

alte drepturi materiale;

dreptul de a încheia contracte colective de muncă ;

dreptul de a desemna delegaţi în toate comisiile de conciliere şi arbitraj.

să facă inspecţia muncii;

să participe, împreună cu organele statului şi cu delegaţii organizaţiilor patronale la aplicarea legilor şi regulamentelor referitoare la şcolile profesionale ;

să participe la funcţionarea unui serviciu public şi gratuit de plasare;

să controleze aplicarea asigurărilor sociale;

să înfiinţeze oficii de plasare;

să întreprindă, în cadrul legilor, orice fel de acţiuni pentru apărarea şi garantarea intereselor profesionale ale membrilor. 

Conducerea USPLR:

  1. TONE EUGEN, Preşedinte.

  2. GEORGIU CRISTIAN, Secretar General.
  3. BULMAGĂ FLORIN, Vicepreşedinte.

  4. COSTIN  MIRCEA, Vicepreşedinte.

  5.  BANGA EMILIA, Vicepreşedinte.