“Dacă pe poliţistul local nu-l respectă statul, cum să fie respectat de om?”

InterviuSebastian GHEORGHIU

 Dan Vârlan, liderul Uniunii Sindicatelor Poliţiştilor Locali din România, afirmă că unele oficialităţi nici nu ştiu cu ce se ocupă Poliţia Locală şi încă se face o diferenţă clară între poliţiştii MAI şi cei locali, care sunt mult mai apropiaţi de comunitate

Reporter: – Domnule Vârlan, după cinci ani de activitate în această formulă, unde se plasează Poliţia Locală în rândul instituţiilor publice?

Dan Vârlan: – Poliţia Locală este o structură înfiinţată pentru apărarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor şi pentru îndeplinirea unor atribuţii pe linie de ordine publică, circulaţie pe drumurile publice, disciplină în construcţii, salubrizare şi mediu şi evidenţa persoanelor. Suntem, dacă vreţi, în prima linie, pentru că, prin natura atribuţiilor, noi intrăm în contact cu cetăţenii în permanenţă. 

– Oamenii au încredere în această instituţie?

– Aici este o problemă destul de spinoasă. Din punct de vedere legal, poliţistul local trebuie să se bucure de protecţia conferită de lege persoanelor a căror activitate implică exerciţiul autorităţii de stat, dar în realitate autoritatea de care se bucură nu este atât de vizibilă. În primul rând, pentru a impune legea, poliţistul local intră în contact şi cu diverse persoane, care au greşit. Unii oameni recunosc că au încălcat regulile şi încearcă să intre în legalitate, dar alţii nu acceptă autoritatea. Pe de altă parte, oamenii fac diferenţe între poliţistul din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi poliţistul local, iar din acest motiv agresiunile asupra poliţiştilor locali sunt mai violente. Este o chestiune psihologică.  

– Au existat incidente în care poliţiştii locali au fost busculaţi sau chiar agresaţi…

– Atribuţiile pe care le îndeplinesc poliţiştii locali implică şi nişte riscuri asupra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii. Din păcate, oamenii cu care au de a face sunt de o anumită factură şi atunci apar astfel de incidente în care poliţiştii locali sunt batjocoriţi, loviţi. Exemplul cel mai nefericit este cel al colegului Barbu Constantin de la Drobeta Turnu Severin care, aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, a fost lovit cu bestialitate şi a decedat.  

– Se spunea că Poliţia Locală va prelua tot ce înseamnă ordinea publică şi circulaţia rutieră în localităţi. De ce nu au fost puse în aplicare aceste deziderate?

– Vedeţi dumneavoastră, modul de organizare, structura funcţională, statul de funcţii, numărul de posturi şi categoriile de personal încadrat se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, elaborat pe baza Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a poliţiei locale. Cu alte cuvinte, decizia este în altă parte. 

– Autorităţile locale au partea lor de vină pentru situaţia în care se află în prezent Poliţia locală?

– Nu. Cel puţin în această chestiune, autorităţile locale nu pot face nimic pentru că, la rândul lor, nu pot face decât să aplice legea. Ori, dacă legea a fost adoptată în această formulă, atunci ei nu pot face nimic. Cert este că în ceea ce priveşte ordinea publică şi circulaţia rutieră, Poliţia Locală are atribuţii limitate, faţă de Poliţia Naţională, care are o competenţă generală. În schimb, legătura pe care o face Poliţia Locală între autorităţile publice locale şi comunităţile locale este mai puternică, astfel că problemele care vin din comunitate sunt percepute mult mai uşor şi, evident, rezolvate mult mai repede.  

– Dar Poliţia Locală este privită în continuare ca o instituţie de rangul doi…

– Subiectul presupune o discuţie mult mai amplă, dar ceea ce trebuie spus e că Poliţia Locală îşi desfăşoară activitatea, pe linie de ordine publică şi circulaţie rutieră, în baza unui plan de ordine şi siguranţă publică, care la rândul lui este întocmit şi adoptat de o comisie locală de ordine publică, din care fac parte şeful poliţiei, primarul etc. Iar acest plan se face ţinându-se cont de planul de siguranţă al Poliţiei Române. Deci activitatea poliţiei locale nu este la întâmplare, ci se înscrie într-o strategie stabilită la nivel naţional. Pe de altă parte, activitatea depinde de modul în care este perceput rolul Poliţiei Locale de către cei din administraţie. 

– Dar poliţiile locale funcţionează şi în alte state. Acolo nu au atribuţii sporite?

– Autoritatea Poliţiei Locale nu poate fi întărită numai prin atribuţiile care i se conferă. Atribuţiile trebuie compensate şi de un nivel adecvat al protecţiei, un nivel adecvat de coordonare, prin asigurarea unui concept clar şi continuu de pregătire a personalului şi în general de un cadru unitar. Din punctul meu de vedere, anumite chestiuni, cum ar fi pregătirea profesională, nu ar trebui lăsate doar la dispoziţia administraţiei publice locale.  

– Dar există concepţii diferite în această chestiune?

– Având în vedere autonomia administraţiei publice locale, modul de organizare a Poliţiei Locale este diferit. De exemplu, nu toate poliţiile locale au compartimente pentru fiecare direcţie de muncă. E în funcţie de nivelul unităţii teritorial administrative. Din acest motiv, există şi voci care spun că poliţiştii locali nu ar fi bine pregătiţi, că intervenţiile nu se derulează aşa cum ar trebui, dar nu este vina lor că aceste lucruri au fost lăsate la voia întâmplării pentru că nu există niciun act normativ unitar de pregătire, care să reglementeze aceste chestiuni. 

– Şi în acest context, care sunt principalele nemulţumiri ale poliţiştilor locali?

– Poliţia Locală este o structură care trebuie să aplice legea, deci în primul rând personalul trebuie să fie bine protejat şi bine instruit. În al doilea rând, poliţistul local trebuie salarizat cum se cuvine pentru că nu poţi să-i dai un salariu egal cu al unui măturător şi să-i ceri să aplice legea, să dea amenzi de mii de lei. Salariul trebuie să fie în raport cu atribuţiile, să existe şi acea apreciere a statului pentru munca desfăşurată, pentru că dacă nu te respectă statul, atunci cum vrei să fii respectat de om? Pe de altă parte, legiuitorul a lăsat posibilitatea ca în funcţiile de conducere să poată ajunge persoane care nu sunt specializate în aceste activităţi pe care ar trebui să le desfăşoare. 

– Şi care ar fi soluţiile?

Adoptarea statutului poliţistului local este primul pas. De aceea am venit la Botoşani, pentru a adopta varianta finală a acestui proiect legislativ. Acesta ar urma să rezolve o multitudine de probleme, începând de la dotare, condiţiile de încadrare, condiţiile de pregătire, protecţie, salarizare. Acest statut nu vine doar pentru a asigura o serie de drepturi, ci să profesionalizeze Poliţia Locală, prin crearea unor norme şi proceduri de lucru la nivel unitar, aşa cum este reglementat şi în Poliţia Română. 

– Şi ce demersuri veţi iniţia?

– Am reuşit să convingem mai multe organizaţii sindicale ale poliţiştilor local – Federaţia Naţională a Poliţiştilor Locali, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor Locali – de necesitatea acestui act normativ, ne-am pus de acord asupra prevederilor acestuia şi vom iniţia un proiect de lege care să rezolve aceste probleme. 

– V-aţi gândit la o strategie pe termen scurt?

– Desigur. Inclusiv acest statut face parte din strategie. Acum, că avem un proiect comun, urmează să-l înaintăm către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP- n.r.) pentru un punct de vedere. Apoi ne-am gândit că cel mai bun lucru este ca acest proiect să fie înaintat chiar de către MDRAP pentru că este ministerul care practic ne tutelează. Sunt convins că va fi o luptă grea, dar vom face tot ce ne stă în putinţă ca toţi cei care ne coordonează destinele să înţeleagă foarte bine ce se întâmplă pentru că, din păcate, suntem uneori la discuţii cu oficialităţi care nu ştiu nici măcar cu ce se ocupă Poliţia Locală şi care sunt problemele instituţiei. 

– Cum vă gândiţi să le puneţi în aplicare?

– Avem sprijin şi din partea altor categorii profesionale însă, din păcate, nu şi din partea sindicatelor din Poliţia Naţională. Există o reticenţă şi nu înţelegem de ce. Unii ne privesc ca o concurenţă, ceea ce este total eronat, fals. Atribuţiile sunt clare, interesul este acelaşi. 

– Poliţiştii din MAI nu agreează denumirea de Poliţie Locală şi propun o nouă denumire de Garda Locală…

– Sunt doar simple opinii, la nivel personal, pentru că asemenea idei nu sunt promovate la nivel superior. Sunt doar nişte voci. Unii au senzaţia că astfel le scade autoritatea, dar noi dorim un singur lucru, ca aceste atribuţii care ni s-au conferit să le ducem la îndeplinire într-un mod profesionist. 

– Care este aşadar viitorul Poliţiei Locale?

– La noi lucrurile se mişcă greu. Durează mult să conştientizăm în mentalul colectiv că această structură trebuie să fie o instituţie puternică. Din ce în ce mai mulţi oameni înţeleg acest lucru, iar poliţiştii locali sunt din ce în ce mai vizibili. 

– De cine va depinde reuşita?

– În egală măsură de interesul manifestat de cei care ne coordonează destinul, dar va depinde şi de noi, cum vom şti să ne unim şi să ne facem auziţi. Va depinde totodată de implicarea autorităţilor publice locale în coordonarea activităţilor, de finanţări, pentru că reuşita este legată şi de o dotare corespunzătoare. Este nevoie de mijloace tehnice adecvate.

SURSA : MONITORUL DE BOTOSANI